All posts by Rédacteur en chef Pantins pour l'inclusion

Le projet des Pantins redémarre à Pungești, aussi * The Pantins project is restarting in Pungești, too

Nous revoilà dans le beau village de Pungești où, sous l’œil attentif de leurs professeurs de langues et de la coordinatrice locale du projet, Mme Maria Cristina Șelaru, les élèves de l’équipe du projet Erasmus+ « Pantins pour l’inclusion » ont recommencé les répétitions de leurs nouvelles pièces de théâtre avec marionnettes. Malgré la récente fermeture des écoles en Roumanie sous le signe de la pandémie, leur énergie créatrice est orientée maintenant dans les répétitions qu’on organise en ligne par la visioconférence en Zoom ou Meets. Au printemps, les mômes de Pungești espèrent pouvoir finalement voyager au Chypre pour continuer les activités d’apprentissage à l’étranger, à côté de leurs amis et partenaires de Portugal, d’Italie et, bien sûr, de Chypre.

               Tout en profitant des quelques semaines passées « au scénario vert », selon la classification roumaine, c’est à dire avec l’école ouverte et les élèves en salle de classe, les enfants de Pungești ont travaillé de bon cœur et c’est un immense plaisir de vous montrer ici quelques exemples de ce travail : les répétitions du théâtre des pantins à Pungești !


Here we are again in the beautiful village of Pungești where, under the watchful eye of their language teachers and the local project coordinator, Mrs. Maria Cristina Șelaru, the pupils of the Erasmus + project team “Puppets for inclusion” have started rehearsing their new puppet plays. Despite the recent closure of schools in Romania under the sign of the pandemic, their creative energy is now directed to the rehearsals that are organized online by video conferencing systems Zoom or Meet. In the spring, the kids from Pungești hope they can finally travel to Cyprus to continue learning activities abroad, alongside their friends and partners from Portugal, Italy and, of course, Cyprus.

While taking advantage of the few weeks spent “in the green scenario”, according to the Romanian classification, meaning that the school was open and the pupils were in the classroom, the children of Pungești worked heartily and it is a great pleasure to show you here some examples of their work: the rehearsals of the puppet theater in Pungești!

Homework with puppets * Devoirs avec pantins

The homework of November 2020 consisted in writing a short play with puppets (or a play with a single puppet “alter ego”). We start now the series of little movies produced by the pupils in our project and we add a didactic issue: please try to tell the story that its author presented you in his/her movie. The first homework prepared by the pupils of “M. Kogălniceanu” High School Vaslui (Romania) is in French.

Le devoir de novembre 2020 consistait à écrire une courte pièce de théâtre avec pantins (ou une pièce avec une seule marionnette «alter ego»). Nous commençons maintenant la série de petits films produits par les élèves dans notre projet et nous ajoutons une question d’exploitation didactique: essayez de raconter l’histoire que son auteur vous a présentée dans son film. Le premier devoir que les enfants du Lycée Théorique “M. Kogălniceanu Vaslui (Roumanie) ont préparé est en français.

Andreea Clapa, 8th form LMK Vaslui
Andrei Hurdubaia 6th form LMK Vaslui
Miruna Crețu, 8th form LMK Vaslui
Mihnea Sandu, 6th form LMK Vaslui

Ploom, la marionnette française des années ’70

Jacqueline ALEXANDRE dialogue avec la marionnette PLOOM, en 1970, à la Télévision Française. La speakerine explique qu’elle va présenter les télévisions scolaires, elle parle d’elle son sport, son hobbit, son travail de journaliste, les voyages, son métier de speakerine.

Papotin présente Ploom la chenille qui fait son show puis danse la java avec son compagnon.. Image d’archive INA

2nd episode

Puppet theater is appreciated as an art intended exclusively for children. However, puppet theater has proven to be much more than an art that replaces another, a derivative of theater – it offers innovative approaches, interesting and core artistic experiments.

The essential element of this theater is the marionette, the puppet. In the strict sense of the word, the puppet is either an anthropomorphic or zoomorphic figure, or an object that represents a character designed to animate him in a show. However, if the central element is an object, an artistically processed matter, the question naturally arises: is the puppet theater a sculpture in motion or a game? Is it closer to the visual or interpretive arts?

An important feature of the puppet theater in relation to other genres of show is that the object or animated material is subjected to transformations that highlight its relationship with plastic creation, in the sense that the process of visual creation is an integral part of the show. The actor-handler creates images during the show, changing the initial appearance of the object. From this perspective, the puppeteer has a function similar to that of a visual artist. On the other hand, a puppet that does not “come to life” is just a useless object. The puppet is specific to the movement, the stage action. The movement profoundly changes the forms and the very transition from inanimate to animated has major consequences.

From the perspective of anthropology, the analysis of the puppet highlights essential aspects of the art of animation, if we take into account that in almost all its history it is considered to be not a representation of a real character, but a supernatural being. This essential quality has made possible, in fact, the free expression of unacceptable ideas in other artistic formulas, in many historical periods. That is why every animation system – from the oriental shadow theater to the European fairground theater and from Burnaku to Karagöz – has developed a special stage language, which has its roots in the cultural tradition in which it appeared.

Therefore, some of the phenomena of spiritual and social life are of great importance for the development of art in general, puppet theater in particular. First of all, its magical and religious roots being obvious, the theoretical approach must be oriented towards detecting the cultural “layers” existing in the different traditions of puppet theater, in this art coexisting elements of original shamanism, worship of totemic deities, liturgical practices, the pre-Indo-European substratum, the oriental-inspired cults practiced in the Roman Empire and the beliefs of migrant peoples – all with an important role in shaping original aesthetic formulas.

Despite the diversity of cultures, however, some phenomena are universal. Many rituals – vigil, transition to a new agricultural cycle, etc. – they have as a central element a puppet, made of clay, wood or textile material, an object that replaces the human sacrifice absolutely necessary to move to a new life. Among them, a major role belongs, in the development of the puppet theater, to the cult of the ancestors in which the main role was played by the druid, who could interpret, with the help of elements that today we call theatrical (mask, costume, puppets that represent the deceased) the death and resurrection of humans or animals.

Karagöz cartoon made by the Cypriot project coordinator, Antonis Antoniou

Episodul al doilea

Teatrul de păpuși este apreciat drept o artă destinată în exclusivitate copiilor. Cu toate acestea, teatrul de păpuși s-a dovedit a fi mult mai mult decât o artă care suplinește o alta, un derivat de teatru – el prilejuiește abordări novatoare, experimente artistice interesante și pline de miez.

Elementul esențial al acestui teatru este păpușa, marioneta. În sensul strict al cuvântului, ea este fie o figură antropomorfă sau zoomorfă, fie un obiect ce reprezintă un personaj conceput în vederea animării lui în cadrul unui spectacol. Dar, dacă elementul central este un obiect, materie prelucrată artistic, se naște firesc și întrebarea: teatrul de păpuși este sculptură în mișcare sau joc? E mai aproape de artele vizuale sau de cele interpretative?

O particularitate importantă a teatrului de păpuși în raport cu alte genuri de spectacol este aceea că obiectul sau materialul animat este supus unor transformări care pun în evidență înrudirea lui cu creația plastică, în sensul că procesul creației vizuale face parte integrantă din spectacol. Actorul-mânuitor creează imagini în timpul spectacolului, modificând aspectul inițial al obiectului. Din această perspectivă, păpușarul are o funcție similară cu cea a unui artist plastic. Pe de altă parte, o păpușă care nu „prinde viață“ este doar un obiect inutil. Marionetei îi este specifică mișcarea, acțiunea scenică. Mișcarea modifică profund formele și însăși trecerea de la inanimat la animat are consecințe majore.

Pe de altă parte, din perspectiva antropologiei, analiza păpușii reliefează aspecte esențiale ale artei animației, dacă ținem cont că în aproape toată istoria ei este considerată a fi nu o reprezentare a unui personaj real, ci o ființă supranaturală. Această calitate esențială a făcut posibilă, de fapt, exprimarea liberă a unor idei inacceptabile în alte formule artistice, în multe perioade istorice. De aceea, fiecare sistem de animație – de la teatrul de umbre oriental la teatrul de bâlci european și de la Burnaku la Karagöz, a dezvoltat un limbaj scenic aparte, care își are rădăcina în tradiția culturală în care a apărut.

Prin urmare, câteva dintre fenomenele vieții spirituale și sociale au o mare importanță pentru dezvoltarea artei în general, a teatrului de păpuși în special. În primul rând, rădăcinile sale magice și religioase fiind evidente, demersul teoretic trebuie orientat spre detectarea „straturilor“ culturale existente în diferitele tradiții ale teatrului de păpuși, în această artă coexistând elemente ale șamanismului originar, ale adorării zeităților totemice, ale practicilor liturgice, ale substratului pre indo-european, ale cultelor de inspirație orientală practicate în Imperiul Roman și al credințelor popoarelor migratoare – toate cu un rol important în conturarea unor formule estetice originale. În ciuda diversității culturilor, însă, câteva fenomene sunt universale. Multe ritualuri – de priveghi, de trecere într-un noul ciclu agrar etc. – au drept element central o păpușă, făcută din lut, lemn sau material textil, un obiect care înlocuiește sacrificiul uman absolut necesar trecerii spre o nouă viață. Printre ele, un rol major revine, în dezvoltarea teatrului de păpuși, cultului strămoșilor în cadrul căruia un rol principal îl avea șamanul, care putea interpreta, cu ajutorul unor elemente pe care azi le denumim teatrale (mască, costum, păpuși ce-l reprezintă pe cel decedat) moartea și învierea oamenilor sau a animalelor.

Desen animat cu personaje din teatrul Karagöz realizat de coordonatorul cipriot, Antonis Antoniou

Valentina Leontyeva and the legendary TV show “Good night, kids!”

On August 1st , 1923, the legendary iconic TV presenter Valentina Leontyeva was born. Over the years of her work on television, the People’s Artist of the USSR hosted the morning show “Alarm Clock”, the festive “Blue Lights” and the touching “From the bottom of my heart”…  but for millions of viewers, first of all, she became the beloved “Aunt Valya” from the program “Good night, kids !”/ «Спокойной ночи, малыши!», a famous puppets show whose propose was to tell an evening story to every Soviet child before going to bed… “Good night, kids!” continues nowadays too, being one of the most beloved shows for children in Russia and Russian speaking world.

The opening credits of the TV show «Спокойной ночи, малыши!» at different times
Спокойной ночи, малыши! Тетя Валя (1977) / Good night kids! Aunt Valya (1977)

Teatrul de animație românesc: o istorie vie

Romanian animation theater: a living history

Episode 1 – 19th century

Puppet theater is one of the oldest forms of dramatic genre in Romania.

Before the establishment of the first theaters in the national language, plays were performed on the puppet stage in the Romanian Principalities (Moldavia and Valacchia), and the first dramatic texts in the history of Romanian literature are intended for this type of theater.

The information is recorded in a manuscript dated 1806, stored at the Library of the Romanian Academy: a short play, of original inspiration, with obvious satirical intentions against the nobility of the time, “is played, not existing a theater, by puppets.”

The play was entitled “The comedy of boyar Constantin Canta called Căbujan and Cavalier Rooster” by Costache Conachi, N. Dimachi and D. Beldiman.

The “obraz” (characters) of this comedy are: The stingy boyar “Knight Rooster” or 3rd nobleman Constandin Căbujan;, Jompa, his coachman and Stati Băcalu, friend of the coachman.

Vicleimul

Episodul 1 – secolul al XIX-lea

Teatrul de păpuși reprezintă una din cele mai vechi forme de manifestare a genului dramatic în România.

Înainte de înființarea primelor teatre în limba națională, în Țările Române se jucau piese pe scena păpușilor, iar primele texte dramatice din istoria literaturii române sunt destinate acestui tip de teatru.

Informația se găsește consemnată într-un manuscris datat din 1806, existent la Biblioteca Academiei Române: o scurtă piesă de teatru, de inspirație originală, cu vădite intenții satirice la adresa boierimii timpului, „este jucată, nefiind teatru, la păpușării”.

Piesa se intitula „Comedia banului Constantin Canta ce-l zîc Căbujan și Cavaler Cucoșu” de C.Conachi , N.Dimachi şi D.Beldiman.

„Obrazăle”, (personajele) acestei comedii sunt: Zgârcitul boier „Cavaler Cucoş” sau treţi ban Constandin Căbujan, Jompa, viziteul său” şi „Stati Băcalu”, prieten al vizitiului.

Jompa
Cucoane, nu mă ascultaţi?
Nu mai poci umbla desculţ.
Vai de mine, ce păcat,
Că cu totul m-ai mâncat.
Dar boier ca dumneata,
Să te faci de mascara,
Pentru două-trei parale,
Nu-i de cinstea dumitale.

Cucoş
Ce-mi spui tu că nu-i cu cale?
Toate sunt pân’la parale .
Dar ce cinste-mi trebuieşte
Interesul când lipeşte?
Eu cu vânturi nu trăiesc.
Banii voi s-agonisesc;
Părăluţa mă hrăneşte,
Părăluţa mă cinsteşte.
Pentru-acesta o strâng bine
Când ajunge ea la mine.

Jompa
Știu că cinstea dumitale
Stă numai în parale,
Vorbești prea adevărat,
Dar eu știu c-am degerat.

Despre dramaturg

Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – d. 1849, Țigănești) a fost un scriitor care a activat în Moldova.

Costache Conachi

Familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare.

A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.

Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulând unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii naționale și ale emancipării culturale a țării.

A făcut și unele traduceri din literatura franceză.

Conacul Costache Conachi de laȚigănești

Il teatro delle marionette siciliano * Le Théâtre de marionnettes sicilien

Un très beau travail sur l’histoire des marionnettes guerrières siciliennes vous est présenté par nos collègues de l’équipe du projet de Frosinone – Sabrina de Bernardis et Paola de Santis. Nous avons le grand plaisir de vous le (dé)montrer ici!

A very beautiful work on the history of Sicilian warrior puppets is presented to you by our colleagues from the Frosinone project team – Sabrina de Bernardis and Paola de Santis. We have the great pleasure to show it to you here!