Începuturi
PreviewForme străvechi de teatru cu măști și păpuși, unele specifice românilor (ca Moș Begu sau dansatorii, ori Capra – Brezaia – Țurca), altele comune multor popoare, își au originea în vremuri imemoriale. Dar formele specifice europene de teatru de animație, cunoscute astăzi, provin din numeroase surse. Este posibil de exemplu ca sașii, care au venit în Ardeal (dar și în ținuturile Moldovei) începând din secolul al 13-lea, să fi adus unele forme de teatru de păpuși ori marionete care au influențat apoi pe artiștii autohtoni. Cercetătorii au vorbit și despre posibila influență turcă (Lazăr Șăineanu sau Nicolae Cartojan) care începe din perioada fanariotă. Kogălniceanu și Iorga au pledat pentru originea indiană a tradițiilor păpușărești răspândite în lume de către artiștii nomazi țigani. Vicleiul oltenesc avea multe asemănări cu vertep-ul polonez și cu szopka ucraineană. Dar din toate aceste influențe s-a cristalizat teatrul tradițional de păpuși de la noi. Fie că a fost preluată o tehnică de construcție sau alta, formule de mânuire, trucuri ori procedee teatrale, tradiția teatrului popular de păpuși a căpătat în țara noastră o personalitate aparte. Vreme de secole, dacă nu și astăzi, Vasilache a fost personajul tipic românesc al teatrului de păpuși.
Vicleiul este un vechi obicei oltenesc, dispărut din păcate, cu care se mergea in zilele Crăciunului, de Sfântul Vasile, de Sfântul Ion și de Boboteaza . Există un studiu etnografic, realizat în 1932, despre trei trupe din Gorj ce mergeau cu Vicleiul, două din Tg-Jiu și una din Vădeni . De aici aflăm că, pentru practicarea lui în oraș, era nevoie de o autorizație din partea politiei ce era obținută plătind “două rânduri de timbre de 13 lei”, în urma unei examinări, făcută dând curs unei cereri depuse de conducătorul trupei, în care se specifica: “Domnule Șef , Vă rugăm să binevoiți a ne aproba să sărbătorim Vicleiul umblând pe la cetățeni. Noi suntem următorii: ……. “. Desfășurarea spectacolului se făcea doar în locațiile unde erau primiți, iar plata consta de obicei în colaci, prăjituri, mere, prune uscate, cozonac, nuci sau bani. Localitățile unde “jucau Vicleiul” trupele menționate anterior erau : Târgu-Jiu, Vădeni, Vărsături, Măghirești, Bălănești, Curtișoara, Rugi, Bârsești și Bălești .
Vicleiul era denumit teatrul de păpuși în miniatură. Păpușile erau îmbrăcate în costume naționale și cu ajutorul lor se puneau în scenă diferite aspecte din viața de zi cu zi, pline de satiră și umor, iar întreg spectacolul era completat de un fundal coral. “Jucarea Vicleiului” , era un spectacol complex ce necesita un efort deosebit, talent și multă muncă. Volumul textelor este IMPRESIONANT iar desfășurarea se întindea pe o perioadă destul de lungă de timp, alternând de la o scenă în care personajele erau reprezentate de “actorii de conjunctură” costumați și mascați, ajungând la expunerea narațiunii cu ajutorul păpușilor. “Înjghebarea” trupei începea cu o lună înainte de Crăciun , iar repetițiile erau intense – pentru ca spectacolul să fie ireproșabil. (apud “Vicleiul din Târgu-Jiu ” de Constantin Brăiloiu și H.H. Stahl)
