Romanian animation theater: a living history

Episode 1 – 19th century

Puppet theater is one of the oldest forms of dramatic genre in Romania.

Before the establishment of the first theaters in the national language, plays were performed on the puppet stage in the Romanian Principalities (Moldavia and Valacchia), and the first dramatic texts in the history of Romanian literature are intended for this type of theater.

The information is recorded in a manuscript dated 1806, stored at the Library of the Romanian Academy: a short play, of original inspiration, with obvious satirical intentions against the nobility of the time, “is played, not existing a theater, by puppets.”

The play was entitled “The comedy of boyar Constantin Canta called Căbujan and Cavalier Rooster” by Costache Conachi, N. Dimachi and D. Beldiman.

The “obraz” (characters) of this comedy are: The stingy boyar “Knight Rooster” or 3^rd nobleman Constandin Căbujan;, Jompa, his coachman and Stati Băcalu, friend of the coachman.

Episodul 1 – secolul al XIX-lea

Teatrul de păpuși reprezintă una din cele mai vechi forme de manifestare a genului dramatic în România.

Înainte de înființarea primelor teatre în limba națională, în Țările Române se jucau piese pe scena păpușilor, iar primele texte dramatice din istoria literaturii române sunt destinate acestui tip de teatru.

Informația se găsește consemnată într-un manuscris datat din 1806, existent la Biblioteca Academiei Române: o scurtă piesă de teatru, de inspirație originală, cu vădite intenții satirice la adresa boierimii timpului, „este jucată, nefiind teatru, la păpușării”.

Piesa se intitula „Comedia banului Constantin Canta ce-l zîc Căbujan și Cavaler Cucoșu” de C.Conachi , N.Dimachi şi D.Beldiman.

„Obrazăle”, (personajele) acestei comedii sunt: Zgârcitul boier „Cavaler Cucoş” sau treţi ban Constandin Căbujan, Jompa, viziteul său” şi „Stati Băcalu”, prieten al vizitiului.

Jompa
Cucoane, nu mă ascultaţi?
Nu mai poci umbla desculţ.
Vai de mine, ce păcat,
Că cu totul m-ai mâncat.
Dar boier ca dumneata,
Să te faci de mascara,
Pentru două-trei parale,
Nu-i de cinstea dumitale.

Cucoş
Ce-mi spui tu că nu-i cu cale?
Toate sunt pân’la parale .
Dar ce cinste-mi trebuieşte
Interesul când lipeşte?
Eu cu vânturi nu trăiesc.
Banii voi s-agonisesc;
Părăluţa mă hrăneşte,
Părăluţa mă cinsteşte.
Pentru-acesta o strâng bine
Când ajunge ea la mine.

Jompa
Știu că cinstea dumitale
Stă numai în parale,
Vorbești prea adevărat,
Dar eu știu c-am degerat.

Despre dramaturg

Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – d. 1849, Țigănești) a fost un scriitor care a activat în Moldova.

Familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare.

A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.

Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulând unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii naționale și ale emancipării culturale a țării.

A făcut și unele traduceri din literatura franceză.